Capitolul 1
Ne tragem din organe excretoare si de organe excretoare suntem atrasi si obsedati intreaga viata, fie ca sunt ale noastre sau ale altora. Dupa organele excretoare ne alegem partenerii, in functie de forma, dimensiunea, mirosul, aspectul si performanta acestora. In epocile preistorice, cand inca umblam in patru labe, ne multumeam sa ne mirosim cururile unul, altuia in cautarea unui loc caldut in care sa ne depozitam samanta. Crapatura unui cur si parfumul ei a mentinut vie specia umana. Si o mentine si acum, cand, pana sa le mirosim, le studiem pe strada, le apreciem fermitatea, fie ca e vorba de femei sau barbati.
Nu e de mirare ca este asa, caci dupa nasterea noastra dureroasa si odioasa, pentru toate simturile, nu doar cel olfactiv, am crescut efectiv in bratele mamei sau in cacat. Ne-am delectat in golirea voluntara si fara responsabilitati a matelor, ne-am bucurat de caldura pastei verzi ce ni se scurgea pe cur si am urlat cand se racea, intarea si incepea sa ne zgarie. Am descoperit rapid ca cei din jur ne observa si zambeam sagalnic in timp ce ei stiau ca ne cacam, sau chiar radeau cu zgomot si faceau filmulete cand dezlantuiam o tirada de basini.
Am dat din pumni cand eram schimbati, ne-am bagat mana in scutece si apoi in gura, ne-am simtit propriul gust al deseurilor precum mai tarziu urma sa ne cunoastem si alte proprii gusturi. Uneori ne cacam atat de mult si-atat de tare, ca produsul ne ajungea pana-n buric, manjindu-ne hainele si provocand sunete de lehamite sau amuzament din partea celor insarcinati sa ne schimbe. Ne-am imbaiat in propriul rahat, inmuiat de apa calduta din copaie si curatatul asta de cacat a devenit o rutina zilnica si un ritual de nelipsit, precum o slujba catolica duminicala, pentru cei care ne-au dat viata.
E minunat sa te caci pe tine si sa fii constant si cu regularitate mirosit! Te face sa te simti important, iubit, apreciat, in mod cert cineva iti acorda atentie. Sunt momente pe care le pretuiesti toata viata pentru ca ulterior, ca adult, tot ce-ti vei dori va fi ca un altul sa-si bage capu intre cracii tai si sa-ti dezmierde, macar un piculet, gaoaza, daca nu cu buzele si limba, atunci cu ochii, nasul si rasuflarea. De obsesia degetului infipt in cacat si probat nu vei scapa niciodata si, chiar daca cel mai des iti vei scapa un deget in cur doar din cauza unei hartii igienice de proasta calitate, cu siguranta un deget varat in curul altei creaturi - una pe care o iubesti si te iubeste, nu-i asa - iti va crea placeri nebanuite. Toate pentru ca demult, candva, aveai cacat sub unghie si nu era nicio problema.
Primii ani ai copilariei sunt dedicati in intregime cacatului. Odata cu copilul, cacatul intra permanent si-n viata parintilor, care vor deveni, vrand-nevrand, experti in subiect. In timp ce tu iti descoperi placeri proto-orgasmice defecand, cei din jur vor studia cu atentie tot ce-ti iese din cur: ce culoare are, cat e de apos, daca pute (semn clar ca nu mai bei de la san), ba chiar vor scormoni in el dupa viermi. Vederea cacatului tau nu le va intoarce stomacul pe dos. Dimpotriva, fiecare scutec, oricat de incarcat, de puturos, indiferent de locatie - ca e acasa sau un restaurant de cinci stele sau o tentativa de seara romantica - va fi studiat, macar cu privirea, si venerat mai ceva ca niste moaste. Caci dejectiile unui copil sunt la fel de importante ca niste sfinte moaste, daca nu chiar mai importante, pentru ca anunta ceva viu, nu sfant, mort si plicticos. Si pana sa fie studiat pe interior, fiecare scutec va fi adulmecat dupa fiecare masa, in cautarea unui semn ca da, un alt download a avut loc, iar materialul nu s-a invechit in asa hal incat sa provoace strigate de isterie si nervi inutili.
Oh, si sa nu uitam cea mai importanta lectie a primilor ani, centrata tot in jurul unui ajun de cacat: intai anuntul fecalelor pe cale sa tasneasca si ulterior invatatul facutului la oala. Atat de importanta e lectia cacarii independente si mai ales fara urme ulterioare pe haine in cultura umana incat scaunul ala de plastic sau vasul de portelan au fost denumite regeste, tron. Esti efectiv un imperator daca ai unde sa te caci si stii s-o faci sezand! Nu vei fi capabil inca de la inceput sa iti si stergi sau speli curul de unul singur, dar d-aia esti imparat, ca sa ai slugi. Se va gasi cineva care sa te ridice si cu gesturi usoare, repetitive sa-ti manjeasca tot anusul cu rahat si sa-l imprastie in jur pana cand pe hartie nu mai apar urme, chiar daca prin diferite unghiuri ale sfinterelor tale se vor mai gasi urme maroni. Cu siguranta mirosul va ramane acolo, ca nu cumva sa fie vreun dubiu. Nu e de condamnat, e un gest de iubire, demn de exploatat. Am un var pe care bunica-sa l-a sters la cur pana la 10 ani, cand i-a aparut primul floc si-a inceput sa-i fie rusine...
Cacaciosi si diaper-snifferii, la asta se reduce inceputul vietii pe pamant. Si-odata ce incepi sa mergi, fie si taras, pe afara, exista toate sansele ca pe langa propriul cacat sa-l probezi si p-al altora - oameni sau animale - lucru neacceptabil daca te iei dupa parintii si rudele care fac cu schimbul sa te pazeasca in parc, pe strada sau la groapa cu nisip. E incredibil cum, dupa atata deliciu anal, se da dovada de atata pudibonderie cand esti in public. Iar pudibonderia se transforma in rusine si depresie cand, ajuns batran si decrepit, te lasi iar prada cacatului pe sine.
Ciclul vietii isi are originea intr-un anus si podusul lui. Insa incepi sa traiesti cu adevarat si incepi sa mori cu adevarat doar cat timp esti (respectiv nu mai esti) capabil sa te caci si sa te stergi singur la cur.
Ne tragem din organe excretoare si de organe excretoare suntem atrasi si obsedati intreaga viata, fie ca sunt ale noastre sau ale altora. Dupa organele excretoare ne alegem partenerii, in functie de forma, dimensiunea, mirosul, aspectul si performanta acestora. In epocile preistorice, cand inca umblam in patru labe, ne multumeam sa ne mirosim cururile unul, altuia in cautarea unui loc caldut in care sa ne depozitam samanta. Crapatura unui cur si parfumul ei a mentinut vie specia umana. Si o mentine si acum, cand, pana sa le mirosim, le studiem pe strada, le apreciem fermitatea, fie ca e vorba de femei sau barbati.
Nu e de mirare ca este asa, caci dupa nasterea noastra dureroasa si odioasa, pentru toate simturile, nu doar cel olfactiv, am crescut efectiv in bratele mamei sau in cacat. Ne-am delectat in golirea voluntara si fara responsabilitati a matelor, ne-am bucurat de caldura pastei verzi ce ni se scurgea pe cur si am urlat cand se racea, intarea si incepea sa ne zgarie. Am descoperit rapid ca cei din jur ne observa si zambeam sagalnic in timp ce ei stiau ca ne cacam, sau chiar radeau cu zgomot si faceau filmulete cand dezlantuiam o tirada de basini.
Am dat din pumni cand eram schimbati, ne-am bagat mana in scutece si apoi in gura, ne-am simtit propriul gust al deseurilor precum mai tarziu urma sa ne cunoastem si alte proprii gusturi. Uneori ne cacam atat de mult si-atat de tare, ca produsul ne ajungea pana-n buric, manjindu-ne hainele si provocand sunete de lehamite sau amuzament din partea celor insarcinati sa ne schimbe. Ne-am imbaiat in propriul rahat, inmuiat de apa calduta din copaie si curatatul asta de cacat a devenit o rutina zilnica si un ritual de nelipsit, precum o slujba catolica duminicala, pentru cei care ne-au dat viata.
E minunat sa te caci pe tine si sa fii constant si cu regularitate mirosit! Te face sa te simti important, iubit, apreciat, in mod cert cineva iti acorda atentie. Sunt momente pe care le pretuiesti toata viata pentru ca ulterior, ca adult, tot ce-ti vei dori va fi ca un altul sa-si bage capu intre cracii tai si sa-ti dezmierde, macar un piculet, gaoaza, daca nu cu buzele si limba, atunci cu ochii, nasul si rasuflarea. De obsesia degetului infipt in cacat si probat nu vei scapa niciodata si, chiar daca cel mai des iti vei scapa un deget in cur doar din cauza unei hartii igienice de proasta calitate, cu siguranta un deget varat in curul altei creaturi - una pe care o iubesti si te iubeste, nu-i asa - iti va crea placeri nebanuite. Toate pentru ca demult, candva, aveai cacat sub unghie si nu era nicio problema.
Primii ani ai copilariei sunt dedicati in intregime cacatului. Odata cu copilul, cacatul intra permanent si-n viata parintilor, care vor deveni, vrand-nevrand, experti in subiect. In timp ce tu iti descoperi placeri proto-orgasmice defecand, cei din jur vor studia cu atentie tot ce-ti iese din cur: ce culoare are, cat e de apos, daca pute (semn clar ca nu mai bei de la san), ba chiar vor scormoni in el dupa viermi. Vederea cacatului tau nu le va intoarce stomacul pe dos. Dimpotriva, fiecare scutec, oricat de incarcat, de puturos, indiferent de locatie - ca e acasa sau un restaurant de cinci stele sau o tentativa de seara romantica - va fi studiat, macar cu privirea, si venerat mai ceva ca niste moaste. Caci dejectiile unui copil sunt la fel de importante ca niste sfinte moaste, daca nu chiar mai importante, pentru ca anunta ceva viu, nu sfant, mort si plicticos. Si pana sa fie studiat pe interior, fiecare scutec va fi adulmecat dupa fiecare masa, in cautarea unui semn ca da, un alt download a avut loc, iar materialul nu s-a invechit in asa hal incat sa provoace strigate de isterie si nervi inutili.
Oh, si sa nu uitam cea mai importanta lectie a primilor ani, centrata tot in jurul unui ajun de cacat: intai anuntul fecalelor pe cale sa tasneasca si ulterior invatatul facutului la oala. Atat de importanta e lectia cacarii independente si mai ales fara urme ulterioare pe haine in cultura umana incat scaunul ala de plastic sau vasul de portelan au fost denumite regeste, tron. Esti efectiv un imperator daca ai unde sa te caci si stii s-o faci sezand! Nu vei fi capabil inca de la inceput sa iti si stergi sau speli curul de unul singur, dar d-aia esti imparat, ca sa ai slugi. Se va gasi cineva care sa te ridice si cu gesturi usoare, repetitive sa-ti manjeasca tot anusul cu rahat si sa-l imprastie in jur pana cand pe hartie nu mai apar urme, chiar daca prin diferite unghiuri ale sfinterelor tale se vor mai gasi urme maroni. Cu siguranta mirosul va ramane acolo, ca nu cumva sa fie vreun dubiu. Nu e de condamnat, e un gest de iubire, demn de exploatat. Am un var pe care bunica-sa l-a sters la cur pana la 10 ani, cand i-a aparut primul floc si-a inceput sa-i fie rusine...
Cacaciosi si diaper-snifferii, la asta se reduce inceputul vietii pe pamant. Si-odata ce incepi sa mergi, fie si taras, pe afara, exista toate sansele ca pe langa propriul cacat sa-l probezi si p-al altora - oameni sau animale - lucru neacceptabil daca te iei dupa parintii si rudele care fac cu schimbul sa te pazeasca in parc, pe strada sau la groapa cu nisip. E incredibil cum, dupa atata deliciu anal, se da dovada de atata pudibonderie cand esti in public. Iar pudibonderia se transforma in rusine si depresie cand, ajuns batran si decrepit, te lasi iar prada cacatului pe sine.
Ciclul vietii isi are originea intr-un anus si podusul lui. Insa incepi sa traiesti cu adevarat si incepi sa mori cu adevarat doar cat timp esti (respectiv nu mai esti) capabil sa te caci si sa te stergi singur la cur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu