Capitolul 2 - Si fetele se caca. Lectia 1
Si fetele se caca. In caz ca nu stiati sau n-ati vazut videoclipul "Curvelor Reformate" sau amandoua. Se caca si se caca bine. Ca si in cazul sexului, se bucura de placerea golirii pe cale anala mai ceva decat barbatii. Sunt atat de obsedate de nasterea batonului maroniu incat jumate din iaurturi si reclamele la iaurturi le sunt adresate exclusiv. Ca si o tona de pastile, ceaiuri sau alte produse cu efect laxativ, dar vom reveni asupra astora intr-un alt capitol. Ideea de baza ramane una, un singur cacat se tine inauntru pentru noua luni, dar nu este cacatul despre care este vorba aici...
S-a intamplat pe lumea asta sa fiu indragostit. De mai multe ori, insa cu intensitati diferite. Locatii diferite, persoane diferite, intensitati diferite. Banuiesc ca are logica. Oricum, la un moment dat eram extrem de indragostit de o fata. Totul despre ea era altfel, incepand cu ochii aia albastrii, despre care imi imaginam ca sunt facuti expres de Dumnezeu, pentru ca evolutia speciei umane n-avea cum sa atinga un asemenea grad de perfectiune. Ma rog, genul de cacaturi si exagerari care-ti trec prin cap cand esti mort dupa curul uneia...
In fazele incipiente ale relatiei noastre, cand lucrurile nu puteau fi mai roz bonbon si mai dulci, ne faceam de cap in apartamentul sora-sii, care era plecata in state. Ne uitam la filme vechi de Woody Allen, descopeream cam cat de erotic era de fapt Dracula lui Coppola, ne mozoleam ca disperatii pe canapea si mancam pe sponci feliute subtiri de sunca si cascaval cumparate de la non-stopul din coltul blocului. Apoi cand nu mai stiam ce sa facem, ea de uda, eu de intarit, ne decideam sa mergem in pat, cu o halta prin dus.
Ca un gentalman ce ma aflam, am lasat-o pe ea prima. I-a luat undeva la 15-20 de minute sa iasa, dar imediat ce am intrat in baie am realizat ca nu dusul fusese motivul intarzierii. Baia duhnea infiorator a cacat. O putoare de ne-evitat, statuta, care combinata cu aburii dusului proaspat incheiat iti facea ochii sa lacrimeze. Ma simteam mai nasol decat un 100 de evrei intr-un dus cu zyklon B, pentru ca macar aia nu erau indragostiti de SS-istii care bagau acolo si n-aveau nici un fel de asteptari, nu pozitive cel putin. Pestilenta te izbea din toate partile si atat de tare incat, in ciuda dimensiunilor generoase ale baii, incepeam sa devin claustrofob.Mi se uscasera mucii in nas si nici incercarea de respirat pe gura nu ma ajuta prea tare pentru ca puteam sa simt miasma aia pe papilele gustative ale limbii. Eram intr-o stare de stupoare vecina cu tampenia: Cum e oare posibil ca dintr-o fiinta atat de dragalasa, de frumoasa, sa iasa un asemenea cacat cu un asemenea miros?!
Pizda ii era dulce insa. Pielea ii era fina. Iar sudoarea-i lunecoasa avea un iz de trandafir. Am uitat repede experienta prin care am trecut in Auschwitzul ala in miniatura, ironia cea mai mare fiind aceea ca apartamentul sora-sii apartinea logodnicului ei, care era ... evreu. Revenind insa la firul povestii, da, am trecut peste cosmarul revelatiei ca pana la urma femeia nu e decat un sac de mate si scarna, lucru pe care calugarii medievali il stiau foarte bine, si m-am intors la iluziile mele ca am in fata o zeita diafana si pura. N-ar fi trebuit.
Doua luni de zile mai tarziu, dupa ce ma plimbasem dupa ea ca un caine comunitar ca sa-i tin de urat si-ncurajare la ultimul examen de masterat, aceeasi femeie imi dadea papucii la un colt de strada, plangandu-si lacrimile si scuzele pentru o juma de ora, in frig, imbratisandu-ma si sarutandu-ma fierbinte, mestecand cuvinte si lasandu-ma in aceeasi stupoare pe care o traisem mirosindu-i cacatul in baia sora-sii. Dupa care, fara sa mai astepte sa zic ceva, nu ca as fi avut ceva de zis, s-a urcat in masina si-a plecat, lasandu-ma la propriu ca pe un cacat in ploaie. S-a urcat, a plecat si m-a uitat, in alte cuvinte, a tras apa dupa mine, lucru care mie mi-a luat luni de zile.
Si fetele se caca. Si asta e in regula. Aflam acest cumplit adevar mai devreme sau mai tarziu, prin experiente mai mult sau mai putin traumatizante. Insa intelegerea acestui aspect, cat se poate de normal si natural de altfel, ascunde o lectie mult mai importanta. O lectie pe care o ignoram adesea. Lectia pe care mi-o preda cacatul ei, prin prezenta lui fantomatica si olfactiva era aceea a aparentelor inselatoare, faptul ca pana si cel mai frumos si angelic lucru la exterior, poate sa fie putred si infect la interior.
Si fetele se caca. In caz ca nu stiati sau n-ati vazut videoclipul "Curvelor Reformate" sau amandoua. Se caca si se caca bine. Ca si in cazul sexului, se bucura de placerea golirii pe cale anala mai ceva decat barbatii. Sunt atat de obsedate de nasterea batonului maroniu incat jumate din iaurturi si reclamele la iaurturi le sunt adresate exclusiv. Ca si o tona de pastile, ceaiuri sau alte produse cu efect laxativ, dar vom reveni asupra astora intr-un alt capitol. Ideea de baza ramane una, un singur cacat se tine inauntru pentru noua luni, dar nu este cacatul despre care este vorba aici...
S-a intamplat pe lumea asta sa fiu indragostit. De mai multe ori, insa cu intensitati diferite. Locatii diferite, persoane diferite, intensitati diferite. Banuiesc ca are logica. Oricum, la un moment dat eram extrem de indragostit de o fata. Totul despre ea era altfel, incepand cu ochii aia albastrii, despre care imi imaginam ca sunt facuti expres de Dumnezeu, pentru ca evolutia speciei umane n-avea cum sa atinga un asemenea grad de perfectiune. Ma rog, genul de cacaturi si exagerari care-ti trec prin cap cand esti mort dupa curul uneia...
In fazele incipiente ale relatiei noastre, cand lucrurile nu puteau fi mai roz bonbon si mai dulci, ne faceam de cap in apartamentul sora-sii, care era plecata in state. Ne uitam la filme vechi de Woody Allen, descopeream cam cat de erotic era de fapt Dracula lui Coppola, ne mozoleam ca disperatii pe canapea si mancam pe sponci feliute subtiri de sunca si cascaval cumparate de la non-stopul din coltul blocului. Apoi cand nu mai stiam ce sa facem, ea de uda, eu de intarit, ne decideam sa mergem in pat, cu o halta prin dus.
Ca un gentalman ce ma aflam, am lasat-o pe ea prima. I-a luat undeva la 15-20 de minute sa iasa, dar imediat ce am intrat in baie am realizat ca nu dusul fusese motivul intarzierii. Baia duhnea infiorator a cacat. O putoare de ne-evitat, statuta, care combinata cu aburii dusului proaspat incheiat iti facea ochii sa lacrimeze. Ma simteam mai nasol decat un 100 de evrei intr-un dus cu zyklon B, pentru ca macar aia nu erau indragostiti de SS-istii care bagau acolo si n-aveau nici un fel de asteptari, nu pozitive cel putin. Pestilenta te izbea din toate partile si atat de tare incat, in ciuda dimensiunilor generoase ale baii, incepeam sa devin claustrofob.Mi se uscasera mucii in nas si nici incercarea de respirat pe gura nu ma ajuta prea tare pentru ca puteam sa simt miasma aia pe papilele gustative ale limbii. Eram intr-o stare de stupoare vecina cu tampenia: Cum e oare posibil ca dintr-o fiinta atat de dragalasa, de frumoasa, sa iasa un asemenea cacat cu un asemenea miros?!
Pizda ii era dulce insa. Pielea ii era fina. Iar sudoarea-i lunecoasa avea un iz de trandafir. Am uitat repede experienta prin care am trecut in Auschwitzul ala in miniatura, ironia cea mai mare fiind aceea ca apartamentul sora-sii apartinea logodnicului ei, care era ... evreu. Revenind insa la firul povestii, da, am trecut peste cosmarul revelatiei ca pana la urma femeia nu e decat un sac de mate si scarna, lucru pe care calugarii medievali il stiau foarte bine, si m-am intors la iluziile mele ca am in fata o zeita diafana si pura. N-ar fi trebuit.
Doua luni de zile mai tarziu, dupa ce ma plimbasem dupa ea ca un caine comunitar ca sa-i tin de urat si-ncurajare la ultimul examen de masterat, aceeasi femeie imi dadea papucii la un colt de strada, plangandu-si lacrimile si scuzele pentru o juma de ora, in frig, imbratisandu-ma si sarutandu-ma fierbinte, mestecand cuvinte si lasandu-ma in aceeasi stupoare pe care o traisem mirosindu-i cacatul in baia sora-sii. Dupa care, fara sa mai astepte sa zic ceva, nu ca as fi avut ceva de zis, s-a urcat in masina si-a plecat, lasandu-ma la propriu ca pe un cacat in ploaie. S-a urcat, a plecat si m-a uitat, in alte cuvinte, a tras apa dupa mine, lucru care mie mi-a luat luni de zile.
Si fetele se caca. Si asta e in regula. Aflam acest cumplit adevar mai devreme sau mai tarziu, prin experiente mai mult sau mai putin traumatizante. Insa intelegerea acestui aspect, cat se poate de normal si natural de altfel, ascunde o lectie mult mai importanta. O lectie pe care o ignoram adesea. Lectia pe care mi-o preda cacatul ei, prin prezenta lui fantomatica si olfactiva era aceea a aparentelor inselatoare, faptul ca pana si cel mai frumos si angelic lucru la exterior, poate sa fie putred si infect la interior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu